18 mai 2017

Magia continuă: periplu grecesc la poalele Sfântului Munte

Post by LaCucina

Ouranopoli este desigur binecunoscut pentru faptul că șade cuminte la poalele Muntelui Athos, așteptându-i ca o Penelopă pe cei plecați în pelerinaje și căutări sus, în Sfânta Grădină a Maicii Domnului. Dincolo însă de rolul său de punct de frontieră cu republica monastică, Ouranopoli constituie și el însuși un punct de atracție turistică.

Material realizat de Cristiana Chioncel, fotografii: Șerban Chioncel

Diamonitirion – accesul în Sfântul Munte

Peninsula Halkidiki, așa cum poate se știe, are trei brațe: Sithonia, Kassandra și Athos. Ei bine, Athosul începe teritorial de aici, din Ouranopoli. La Ouranopoli se obține actul numit diamonitirion care nu este nimic altceva decât un pașaport sau o viză de intrare în Muntele Athos. Are caracter nu doar simbolic, cât și administrativ. Pe lângă binecuvântarea de intrare, actul în sine conferă posibilitate de cazare la mânăstirile de acolo pe durata pelerinajului. În Sfântul Munte nu se poate ajunge decât cu feribotul, care pleacă zilnic din port, de lângă Turnul Bizantin Prosphori, unul dintre cele mai vechi clădiri ale zonei, fiind construit în secolul al XII-lea. După aproximativ o oră, feribotul ajunge în porturile mânăstirilor. Din același port, pleacă, de două – trei ori pe zi, vapoare de croazieră cu pelerini / turiști care pot vedea coasta peninsulei Athos, de la distanța de cca 500 de metri. Croaziera durează circa 4 ore și costă cca 15 euro de persoană. De la Tripiti, un orășel apropiat de Ouranopoli, pleacă și un ferry cu destinația insula Ammoulianí, singura insulă din Calcidica, situată în largul localității Ouranopoli.

DIN ISTORIA ORAȘULUI

Ouranopolis si-a capatat denumirea  de la Ouranou polis – orașul din cer, de la vechiul oras alexandrin intemeiat in 315 i.e.n. de catre Alexarhos, fiul lui Antipatros si fratele lui Kassandros. Monezile antice descoperite in zona sunt inscriptionate „Ouranio Poleos” – „orasul din cer” si gravate cu silueta Afroditei. Lângă oras au fost descoperite și ruinele uneia dintre primele mânăstiri construite pe Muntele Athos, în care a slujit calugărul athonit Osios Athanassios

OURANOPOLI, destinație turistică foarte apreciată de români

Nu mică mi-a fost uimirea să constat că deși unde mă gândeam că Thasos, Samotraki au bătut recordul deja la concedii românești, Ouranopoli este pe departe cea mai frecventată de români stațiune grecească. Aproape că te-ai fi simțit în România. Din păcate inclusiv la prețurile unor taverne…

În rest, Ouranopoli se prezintă ca fiind un aglomerat cosmopolit, cu atracții turistice deosebite, având foarte multe hoteluri de 4 și 5 stele, cu plaje private aferente și cu distracțiile specifice (piscine, waterpark-uri etc), dar care se dovește a fi convingător și prin străduțele locale foarte colorate și atractive prin magazinele pe care le arată la tot pasul.  De la brutăriile de covrigi și pateuri cu dovleac și cu mere, cu nuci dar și cu brânză și roșii și până la magazine cu specific bisericesc, de la magazinele de vinuri până la cele de pălării, de la magazinele de suveniruri până la tarabele cu smochine, struguri și pepeni, Ouranopoli este extrem de frenetic și nu pare să aibă somn nici noapte nici ziua, nicicând. Oriunde arunci o privire ai șansa să descoperi cel puțin o familie de români.

Ouranopoli cuprinde ca jurisdicție turistică și micile localități din jur: Nea Roda și Tripiti. În materie de hoteluri, sunt unele foarte bune, unele doar bune și altele care lasă de dorit.

HOTELURI

Alexandros Palace & Spa – unul dintre cele mai controversate hoteluri din zonă. Aflat în Tripiti, Alexandros Palace este un hotel decent, care permite accesul turiștilor săi la o plajă foarte bună, nu foarte apropiată însă de hotel, ci amplasată vis-a – vis, pe partea cealaltă a șoselei. Unul dintre atuurile resortului o constituie tocmai pasarela ingenios amenajată, pe sub șosea astfel încât să nu existe pericol pentru copii sau chiar și pentru adulți. Un alt doilea avantaj îl constituie și părculețul cu locuri de joacă pentru copii care conduce aleile spre pasarela de la plajă. În materie de prețuri lasă mult de dorit. Dacă prețurile de cazare mai sunt cum mai sunt, prețurile de la mini-marketul resortului și cele de la tavernele din incinta hotelului sunt uriașe, probabil compensatorii (ex: un lego micut pentru copii – 45 euro – care în mod normal nu depășește 10 euro)

Xenios Theoxenia Hotel – amplasat între Tripiti și Ouranopoli, constituie o revelație pozitivă pentru mulți care l-au vizitat. Mai puțin mâncarea care nu este mereu este lăudată.

Aristoteles Holiday Resort & SPA Hotel – de asemenea lăudat de unii clienți, foarte criticat de către alții, dar mereu cu note mici la curățenie și la mâncare. Se pare că și accesul lasă de dorit.

Sirocco Apartments – o soluție excepțională aș putea spune. Am stat acolo și reprezintă alternativa perfectă pentru Alexandros Palace. Un apartament dotat cu toate serviciile necesare, cu bucătărie foarte bine utilată, cu plase de tânțari la geam, cu sea view, cu baie și paturi confortabile, Sirocco Apartments conferă și libertatea alegerii plajei dorite. Se poate merge la plaja de la capătul pasarelei – cea amenajată de Alexandros Palace dar se poate lua feribotul până vis- a-vis la plaja Ammouliani unde este într-adevăr o atmosferă superbă, autentic mediteraneeană.

MÂNCAREA

În principiu aș fi tentată, după 10 ani de peripluri grecești să spun că în Grecia nu se mănâncă prost nicicând și niciunde. Ei bine, așa e. De principiu în bucătăriile insulare sunt foarte puține șansele să se mănânce prost. Însă pe continent, lucrurile stau puțin altfel. Constatasem acum mulți ani și în Peloponez acest lucru – ca pensiunile de pe continent nu sunt atât de îndrăgostite de turistul pe care îl prind la masă așa cum se întâmplă într-o insulă… NU am descoperit încă care este cauza acestei diferențe, dar ea există. În mod normal, orice turist, oricât de flămând sau cusurgiu ar fi, găsește atât pe continent cât și în insule bucătăria perfectă, fie că vorbim desspre o tavernă ca oricare alta sau de găzduirea unor bătrânei care fac și mâncare fie că e vorba despre vreo cârciumioară mai rafinată. Diferența rezidă în nota de plată și în modul în care își vând marfa, și anume ospitalitatea. Citeam pe un blog turistic faptul că nu oriunde ci chiar în Ouranopoli, la o tavernă numită Lemoniadis un anume ospătar de origine română, numit Octavian, promitea la început apă din partea casei, pâine din partea casei și dulciuri din partea casei. Toate acestea însă s-au regăsit pe nota de plată, însumând un total de peste 90 de euro pentru 4 persoane. Același lucru am pățit și noi. Și dacă nu mă înșel, tot la Lemoniadis, că deh, unde să mănânci în prima seara altundeva decât în port…

Atunci mi-am amintit prima lecție de orientare turistică în Grecia – niciodată să nu mănânci în port. Sunt zeci și sute de taverne mai la interior, pe străduțe, trebuie doar să le cauți. În port prețurile sunt dublate iar serviciile sunt deficitare pentru că oricum ar fi, tot merge treaba. După ce mi-am amintit am descoperit o tavernă superbă, tot pe malul mării, dar nu chiar în port, unde memoriile plăcute despre bucătăria grecească mi-au revenit și ele, o dată cu gustul bun.

Ce mănâncă diferit continentalii față de insulari?

  1. Nu mănâncă pâine coaptă în cuptor cu ulei și oregano. Dacă o dorești ca aperitiv, trebuie să o soliciți.
  2. Nu mănâncă miel sau ied la proțap sau nu atât de des precum în insule.
  3. Nu mănâncă kokoretsi
  4. Nu beau retsina, deși este în meniu. Poți avea surpriza să ceri în vreo 2-3 cârciumioare și să nu găsești.
  5. Desertul este mereu pepenele și nu iaurtul cu miere sau grișul cu scorțișoară, atât de nelipsit în insulele Greciei.
  6. Nu fac salată de ruccola – acel Roka special pe care atât în Thassos, cât și Limnos sau Samothraki le găsești în toate meniurile.

 

  1. Mănâncă aceleași aperitive senzaționare – icre de tarama, tirosalada (salată picantă de brânză), tsatsiki, buyourdi.
  2. Aceleași salate de vinete superbe, preparate cu usturoi
  3. Pește se mănâncă pretutindeni și este la fel de bun.
  4. De asemenea scoicile înăbușite, servite pe platouri întinse, sunt adorabile oriunde.

În Olympiada, foarte aproape de Ouranopoli, chiar există o fermă de scoici destul de renumită, înființată din 2010 de Vasilis Anastasiou, unde scoicile sunt colectate, curățate, ambalate după cele mai noi standarde europene. Dacă sunteți curioși puteți accesa site-ul http://mydia-anastasiou.gr/ sau http://en.mountathosarea.org

  1. Ouzo este pretutindeni. Servit cu gheață, laptele cu gust de anason este omniprezent.

DELICIUL GRECESC AL SEZONULUI: KOLOKITAKIA TIGANITA

Dovlecei pane

Având în vedere că am prins o lungă perioadă de Post, am savurat din plin bucătăria vegetariană, descoperind pe lângă salata de vinete savuroasă și aceste kolokitakia tiganita (dovlecei pane). Am învățat rețeta chiar de la o tavernă și am încercat și noi să o facem. A ieșit bineînțeles delicioasă. Grecii oricum sunt educați în cultul legumelor. Deși prepară cu iscusință mâncărurile pe bază de carne, sunt virtuoși în bucătăria vegetariană.

Ingrediente:

  • 200 g făină
  • 100 g pesmet
  • 1/4 l apă,
  • 2 dovlecei
  • 1 ceapă verde tăiată mărunt
  • sare
  • piper negru macinat,
  • ulei pentru prajit.

    Cum preparăm:

  1. Curățăm cu ajutorul unui curățător de legume dovleceii și îi tăiem rondele de 5 cm.
  2. Punem rondelele la marinat cu sare și piper și apa. Lăsăm se înmoaie timp de 20 de minute.
  3. Scurgem apoi apa și îi ștergem cu o hârtie absorbantă.
  4. Încingem într-o cratiță uleiul. Dăm prin făină și apoi prin pesmet rondelele de dovlecei și le punem la prăjit în uleiul încins. Când îi scoatem, îi punem din nou pe hârtie absorbantă pentru a scurge surplusul de grăsime.

Putem servi cu tsatsiki. Noi am încercat varianta cu salsa preparată din roșii, mentă, ardei roșu călit. Totul pus în blender și asezonat cu lămâie, chili și miere, după gust.

De asemenea sunt savuroși dovleceii dacă îi stropim cu puțin lime sau zeamă de lămâie.